Biserica Ortodoxă "adormirea Maicii Domnului" Din Oraviţa Oraviţa

Ridicarea bisericii se leagă de istoria oraşului Oraviţa în perioada când Banatul era sub stăpânirea imperiului austro-ungar, construirea acesteia începând în anul 1781 pe terenul donat de Hagi Nicolae Dimitrie şi finalizându-se în anul 1784.
În perioada 1737-1739, în urma războiului cu turcii, prin pacea de la Belgrad, din 1739, Austria pierde Banatul Sârbesc şi Banatul Craiovei. De groaza turcilor mulţi dintre coloniştii aduşi au fugit şi intreprinderile industriale au stagnat ori s-au dizolvat. Din nou vor fi aduşi colonişti, de data aceasta din Oltenia şi Muntenia. Dezvoltându-se industria siderurgică şi minieră în Oraviţa, a crescut şi nivelul de trai al locuitorilor impunându-se un comerţ mai intens, comerţ de care se vor ocupa românii macedoneni emigraţi în Oraviţa între anii 1760-1770. Unul dintre aceşti comercianţi macedoneni este colonistul Hagi Nicolae Dimitrie, din oraşul macedonean Castoria. El propune ridicarea unei biserici ortodoxe (în Oraviţa era o biserică romano-catolică ridicată de primii colonişti tirolezi la 1718) donând în acelaşi timp un teren şi cea mai mare sumă de bani pentru construire.
Altarul, de formă semicircular, este prevăzut cu două nişe: proscomidierul în stânga şi diaconiconul în dreapta. În centrul Sfântului Altar, se află Sfânta Masă, în care se găsesc Sfintele Moaşte (nu se ştie ale cui sunt). În interiorul bisericii există un candelabru de alamă şi cupru care cântăreşte 800 de kg. De asemenea pe părţile laterale sunt scaune, iar în mijloc sunt aranjate pe două rânduri. În anul 2000, scaunele vechi au fost înlocuite cu altele noi din lemn de stejar, executate de meşteri lemnari din Maramureş. În pronaos se află o lespede dreptunghiulară, imitând marmura roşie, de dimensiunile unui mormânt, sub care probabil este înmormântat Hagi Nicolae Dimitrie.
Pentru pictura bisericii a fost adus renumitul pictor Arsenie Petrovici de la Biserica Albă (Serbia). Pictura a fost finalizată între anii 1828-1829, după restaurările anterioare. Pictorul Arsenie Petrovici a fost ajutat în munca sa de un pictor talentat, foarte tânăr din Oraviţa, în vârstă de doar 15 ani, pe nume Dimitrie Turcu.
Catapeteasma care desparte altarul de naos este sculptată din lemn de tei, în stil rococo într-un format baroc authentic, de către un autor necunoscut.
În exterior, biserica este prevăzută cu ornamente florale, deasupra uşilor şi ferestrelor, capiteluri la fiecare stâlp de susţinere şi scene cu caracter religios pictate pe tablă sau executate în mozaic.
Pe peretele din dreapta, sunt pictate două tablouri ce reprezintă Mormântul gol al Maicii Domnului şi pe Împăraţii Constantin şi Elena; pe peretele din spate este pictată Sfânta Treime.
Peretele din stânga sunt aceleaşi tablouri ca cele de pe peretele din dreapta, cu deosebirea că sunt realizate în mozaic cu sticlă de Murano. Pe acest perete se află şi un medalion executat tot în mozaic cu sticlă de Murano reprezentând pe Maica Domnului. Pe acelaşi perete din stânga stă rezemată, lângă uşa de intrare a bărbaţilor în biserică, în partea stângă a acesteia, crucea ctitorului Hagi Nicolae Dimitrie a cărei inscripţie grecească şi cu litere greceşti a fost descifrată şi tradusă de Nicolae Iorga, la data de 28 august 1939, când a fost la Oraviţa. Biserica are un ceas de turlă de biserici, executat la Ulm (în Germania), care bate sferturile de oră, jumătăţile de oră şi orele.
În decursul anilor, exteriorul bisericii a fost renovat de mai multe ori. Ultima dată biserica a fost renovată în anul 1996 şi zugrăvită în anul 2009.
Capela străjuieşte cimitirul care se întinde pe dealul la poalele căruia este aşezată biserica. Această capelă în secolul al XIX-lea a fost cripta familiei Miletici, după cum indică inscripţia de la intrare: ...ridicată de Gabriel Miletici spre aducere aminte de repausaţiloru sei părinţi şi pentru următorii din familia sa, în anul 1865.
Drept recunoaştere a importanţei ctitorului Hagi Nicolae Dimitrie, factorul de bază al existenţei bisericii, locuitorii Oraviţei Montane în frunte cu preotul Ion Găvădină, i-au ridicat bustul în grădina acestui locaş de cult, spre aducere aminte.
Biserica se află în centrul Oraviţei Montane, pe strada Simeon Mangiuca, nr. 9. Este aşezată pe un deal cu o vegetaţie bogată. Din curtea bisericii, dar mai ales din cimitirul ce se află mai sus de nivelul ei, se poate vedea panorama oraşului din vale.
foto: John Gavrilescu