Versurile gravate pe o placa de marmura alba, montata pe un perete exterior al cladirii, transmit mesajul scriitoarei Otilia Cazimir, care a admirat permanent lumea cu ochii unui copil sensibil, fascinat de natura: Unde mi-e inima, florilor / Daruita-i de mult, tuturor / Cand o fi sa ma duc, sa ma duc, /Pentru voi am sa-ntarzii din mers, / Sa mai rup, sa mai fur, sa v-aduc / Cate-un gand, cate-un vis, cate-un vers ...
In cladirea construita in secolul al XIX-lea, care a devenit, din 1949, primul sediu al filialei Societatii Scriitorilor Romani, s-a deschis, in anul 1972, casa memoriala "Otilia Cazimir", compusa dintr-un hol si doua camere. Sunt expuse obiecte de mobilier, obiecte personale, icoane, carti, manuscrise. Fotografiile cu familia si prietenii, scriitorii contemporani, cat si tablourile (pictura si grafica), semnate de Victor Mihailescu Craiu, N. Ciochina, Constantin Nicolae, George Topirceanu, Th. Cheveresanu, Rezus (portrete ale Otiliei Cazimir, flori, reprezentari ale casei in care a locuit, incepand din anul 1898 pana in 1967), ilustratiile pentru romanul "A murit Luchi ..." , realizate de Mihailescu Adriana, recreeaza atmosfera unei locuinte modeste. Sunt expuse editiile princeps ale operelor originale ale scriitoarei ("Versuri", "Scrieri in proza", "Baba Iarna intra-n sat", "Jucarii", "A murit Luchi ...", "Prietenii mei scriitori"), alaturi de carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor (1949). Otilia Cazimir a tradus din literatura engleza, franceza si rusa, iar in perioada 1937 - 1947 a fost director al Inspectiei Teatrelor din Moldova.
|