Ghimeş Făget

Ghimeş-Făget (în maghiară Gyimesbükk) este o comună în judeţul Bacău, Transilvania, România, formată din satele Bolovăniş, Făget (reşedinţa), Făgetu de Sus, Ghimeş, Răchitiş şi Tărhăuşi.Comuna se află în colţul nord-vestic al judeţului, la limita cu judeţele Harghita şi Neamţ, în zona pasului Ghimeş din munţii Ciuc, pe valea Trotuşului. Este traversat de şoseaua naţională DN12A, care leagă Oneştiul de Miercurea Ciuc.[4] Prin comună trece şi calea ferată Adjud–Comăneşti–Siculeni, pe care este deservită de staţia Ghimeş şi de halta de călători Bolovăniş.La sfârşitul secolului al XIX-lea, comuna, cu numele de Gyimesbükk, făcea parte din districtul Felcsík al comitatului Ciuc al regatului Ungariei, parte din Austro-Ungaria. În 1918, comuna a fost ocupată de armata României, stat care a revendicat Transilvania, iar în 1920 trecerea la România a fost oficializată prin tratatul de la Trianon. Astfel, anuarul Socec din 1925 o consemnează cu numele românesc de Ghimeş-Făget în cadrul plăşii Ghimeş a judeţului Ciuc, având 5346 de locuitori, satele nefiind diferenţiate încă.[6] În 1950, comuna a fost transferată raionului Miercurea-Ciuc din regiunea Stalin şi apoi (după 1952) raionului Moineşti din regiunea Bacău. În 1968, comuna a trecut la judeţul Bacău; dintre satele care se diferenţiaseră la acea vreme, mai multe au fost atunci comasate şi a rezultat alcătuirea actuală.Singurul obiectiv din comuna Ghimeş-Făget inclus în lista monumentelor istorice din judeţul Bacău ca monumente de interes local este fostul punct vamal „Cetatea Rákóczi” (1780), aflată la limita satelor Ghimeş şi Făget. Cetatea este clasificată ca monument de arhitectură.