Hodoşa

Hodoşa se află în centrul triunghiului geografic marcat de oraşele Târgu-Mureş-Reghin-Sovata, la distanţă aproape egală (aproximativ 30 km) de localităţile amintite. Acest loc geografic, din mai multe privinţe defavorabil, a contribuit la devenirea satului în loc de târg, unde s-au putut întâlni de-a lungul secolelor, oameni veniţi de pe meleaguri diferite.

Locurile acestea sunt locuite din timpuri ce se pierd în negura mileniilor, fapt dovedit de descoperiri arheologice, ca toporul de piatră şlefuită, unelte şi podoabe din epoca bronzului, conducte de apă din argilă arsă din epoca romană, piatra sculptată cu inscripţie latină care şi-a primit locul în lapidariul Muzeului Judeţean Mureş. Localitatea Hodoşa este amintită prima dată în Registrul dijmei papale din Oradea, în anul 1332.

La apogeul reformei religioase toţi catolicii rămaşi între Târgu-Mureş şi Sovata aparţineau bisericii din Hodoşa, râmânând singura comunitate catolică în acest teritoriu.

Probabil aşezarea geografică centrală, fidelitatea la religia catolică, poate tradiţia deja stabilită au făcut ca la data de 19 decembrie 1838 împăratul Ferdinand I să elibereze Diploma către composesoratul din Hodoşa (Comunitatis Possessionis Hodoşa) despre dreptul de a ţine târg.

În ceea ce priveşte valorile locale, satul Hodoşa se poate mândri cu o biserică datând din secolul 14, şi evenimente ca târgul de animale sau expoziţia naţională de cabaline. Faima lui Sâmbriaş se datorează grupului său de dansuri tradiţionale, artizanilor care confecţionează pălării şi obiecte din pai, producţiei de pălincă de prune tradiţională şi Festivalului de muzică şi dansuri populare organizat anual. Satul încă mai are o moştenire bogată de arhitectură tradiţională ţărănească, având peste 100 de case străvechi, ţărăneşti.

Satul Ihod este renumit pentru livadă şi producţie de cireşi, dar reprezintă o atracţie şi graţie cadrului natural excepţional şi un număr mare de case tradiţionale ţărăneşti.

Isla apare în registrul anului 1567 cu numele actual ca localitate ce are 14 “porţi”. Denumirea satului provine de la o familie cu numele de Iszla. Odinioară vinul obţinut din podgoriile numite Hamarcsa se bucura de o faimă deosebită.