Mănăstirea Buhalniţa se află în comuna Hangu, cam la 50 de km de municipiul Piatra Neamţ, pe DN 15, după ce trecem de oraşul Bicaz, spre Vatra Dornei. Lăcaş de cult, mănăstirea Buhalniţa are două hramuri: cel al Intrării în Biserică a Maicii Domnului şi cel al Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava şi este ctitoria domnitorului Miron Barnovschi (1626 -1629 şi 1633). Un alt lăcaş care a existat înainte, este atestat din anul 1458, ridicat de Ştefan cel Mare, dăruit fiind Mănăstirii Neamţului. Probabil că acesta era în stare avansată de degradare atunci când, Miron Barnovschi, în semn de evlavie pentru monahii din Sihăstria Buhalniţei, a construit biserica nouă din zid, în anul 1627.
După anul 1640, domnitorul Vasile Lupu (1634 -1653) a înzestrat mănăstirea cu întinse moşii, mori şi heleşteie, transformând-o într-una dintre cele mai prospere aşezări din Moldova.
Începând cu anul 1715, obştea monahală întâmpină o perioadă grea a existenţei sale, căci domnitorul Moldovei, Nicolae Mavrocorat (1709 – 1710 şi 1711 – 1716) închină mănăstirea, cu tot venitul ei, Patriarhiei Alexandriei (Egipt). Situaţia se schimbă din anul 1863, când în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza are loc secularizarea, mănăstirea fiind transformată în biserică parohială.
Tot prin legea secularizării, din anul 1865, aici funcţionează o şcoală primară pentru copiii localnicilor. În anul 1958, datorită construirii hidrocentralei, barajului şi lacului de acumulare de la Bicaz, biserica este demolată şi mutată acolo unde o găsim şi astăzi, pe un versant al muntelui, în actualul sat Buhalniţa din judeţul Neamţ.
Deoarece ctitorul său nu a mai avut timp să se ocupe de înfrumuseţarea sa, mănăstirea a rămas albă (atât la exterior, cât şi la interior). În timp, a fost adusă din Egipt o catapeteasmă cu icoane foarte frumoase şi expresive, icoane care se păstrează şi astăzi, alături de strane (care datează din anul 1600), sculptate cu motive zoomorfe de către preotul Grigore, considerate adevărate opere de artă cu valoare de unicat.
Din mobilierul iniţial, au mai fost păstrate unele piese din lemn care pot fi admirate, cum ar fi, strana arhierească încrustată cu motive zoomorfe inspirate din măştile folosite în teatrul popular specific Văii Bistriţei.
Biserica este unică în Moldova prin faptul că turla este amplasată exact pe jumătatea acoperişului, iar forma arhitecturală este aceea a oului de gâscă. Uşa de la intrare, care păstrează chenarul original de piatră decorat cu muluri, întretăindu-se la colţuri, reprezentă unicat în arhitectura bisericilor româneşti.
Considerată sprijinul orientului creştin încercat de cucerirea islamică, mănăstirea a fost una din puţinele ctitorii închinate care, nu numai a trimis daruri în Orient, dar a şi primit, căci, din Egipt, egumenii greci au adus catapeteasma din biserică, care, prin motivele zoomorfe şi plantele specifice deltei Nilului, o face să fie unică în ţară.