Muzeul De Istorie A Evreilor Din România Bucureşti

Muzeul este adăpostit într-o fostă sinagogă, construită în 1910, sinagoga Unirea Sfântă, fostă Sinagoga Croitorilor, care a funcţionat ca lăcaş de cult până în 1968, iar din 15 ianuarie 1978 a devenit muzeu. Muzeul a fost înfiinţat la iniţiativa rabinului şef dr. Moses Rosen, de către un colectiv de istorici şi prezintă istoria evreilor pe teritoriul românesc, din secolul al II-lea şi până astăzi. Muzeul, în forma sa restructurată, schiţează istoria evreimii de pe meleagurile româneşti într-o concepţie sistematică, realizată cu mijloace expoziţionale adecvate. Câteva mii de exponate reflectă: viaţa evreiască cultural-comunitară; procesul de integrare economică, socială şi politică în societatea românească, creaţia ştiinţifică, literară şi artistică. La parter poate fi urmărit traseul de istorie politică, culturală, economico-socială şi cultural ştiinţifică parcurs de evreimea română în secolele XIV-XX. Dar nu înainte de a lua contact cu unele mărturii despre Iudeea antică aşa cum arată ea în ajunul cuceririi romane (sec. I e.n.) Cartea lui Benjamin de Tudela, publicată în versiune franceză în anul 1734, este printre piesele originale de valoare aflate în colecţiile muzeului. O variată gamă de exponate, ordonate după criterii cronologice şi tematice, reflectă: prima fază de viaţă comunitară; dinamica şi diversitatea socio-profesională a locuitorilor evrei. Pentru implicarea evreilor în viaţa economică sunt semnificative, printre altele: exponatele referitoare la crearea târgurilor şi târguşoarelor cu participarea activă a unor comercianţi şi meseriaşi evrei; mărturiile documentare privind meşteşugarii şi breslele. Simbolistica breslelor de meşteşugari evrei, steagurile de bresle şi catastifele lor pun în evidenţa meseriile practicate, cât şi caracterul tradiţional religios al acestor organizaţii profesionale.