Palatul Cnejilor Durău

Situat pe teritoriul comunei Ceahlău, la aproximativ 3 km de drum prin satul Schit, Palatul Cnejilor reprezintă astăzi doar nişte ruine impunătoare ale acestui monument istoric. Puţin mai sus de Palatul Cnejilor se află Mănăstirea Durău şi Parcul Naţional Masivul Ceahlău.

  Începuturile sale datează din secolul al XIII- lea, când pe acest loc a fost construit un schit de către ctitorul Silvestru care aparţinea de mănăstirea Neamţ. În timpul lui Ieremia Movilă schitul se va  numi Manastirea Pionul după care va deveni Schitul Hangu. În anul 1639, fratele lui Vasile Lupu, Gheorghe Hatmanul, ridică o biserică din piatră pe locul vechiului schit, care va fi înzestrată cu moşii întinse, întărite şi întregite în decursul sec al XVII –lea.

  În anul 1791, Matei Cantacuzino obţine titlul de cneazul Gheorghe Cantacuzino şi înalte distincţii imperiale în Rusia, ducând o luptă juridică  pentru Mănăstirea Pionul. În anul 1840, în ciuda eforturilor depuse de mitropolitul Veniamin Costache, cnejii Cantacuzini obţin proprietatea, iar călugarii sunt nevoiţi să se strămute la Schitişor.

Urmează perioada în care aceştia transformă biserica întărită într-o adevărată curte boierească fortificată, modificând chiliile, construind noi anexe şi întărind zidul de incintă.

  Perioada de strălucire a Palatului Cantacuzin de la Schit a durat între anii 1840-1852 când a fost vizitat de Wilhelm von Kotzebue şi Alexandre Dumas.  Cheltuind peste măsură pentru a menţine un fast nobiliar cu care au fost învăţaţi, Cantacuzinii rămân datori şi îsi pierd toate proprietăţile. În anul 1852, Palatul Cnejilor este scos la licitaţie şi cumpărat de Smaranda Sturza, moment în care se scrie ultima pagină în istoria acestuia. Cu timpul, curtea boierească începe să se ruineze, rămânând astăzi doar povestea acestui loc.