Salina Turda este unul din principalele obiective turistice ale Transilvaniei, reprezentând un adevărat muzeu al mineritului în sare din Transilvania, o bază de agrement modernă şi, în acelaşi timp, o bază de tratament. Vârsta depozitelor salifere din Transilvania este de aproximativ 13 milioane ani, zăcământul de sare de la Turda făcând parte din acelaşi aliniament ca şi zăcămintele Ocna Dej, Sic, Cojocna, Valea Florilor şi Ocna Mureş.
Se presupune că primele etape de exploatare a sării au început în epoca romană, dar primele mărturii privind activităţi legate de extragerea acesteia datează din secolul al XI-lea când un document emis de cancelaria regatului maghiar aminteşte înfiinţarea unei vămi a sării în Turda. Începând cu 1918, rolul Salinei Turda decade datorită tehnologiei de extracţie şi a dezvoltării minelor de la Ocna Dej şi Ocna Mureş. Din anul 1932, aceasta a fost închisă, fiind folosită în timpul celui de-al doilea război mondial ca şi adăpost antiaerian, apoi ca depozit de brânzeturi, iar după 1992 a fost deschisă circuitului turistic.
Salina Turda a intrat într-un amplu proces de renovare ca urmare a derulării unui proiect în valoare de 5,8 milioane de euro care a avut ca finalitate realizarea unei baze moderne de recreere şi tratament. Astfel, în mină au fost amenajate: un lift panoramic, o pistă de minigolf, două piste de minibowling, un teren de sport şi un amfiteatru cu 180 de locuri, care găzduieşte diverse concerte. De asemenea, în incintă funcţionează şi un carusel care oferă o imagine panoramică asupra Minei Rudolf. În Mina Terezia a fost amenajat un lac subteran ce oferă posibilităţi pentru o plimbare cu barca la 112 m în adâncul muntelui de sare. Mina Ghizela a fost amenajată pentru a deservi exclusiv activităţii de tratament balnear.
Lângă intrarea principală funcţionează un ştrand rezultat din amenajarea Lacurilor de la Durgău. Acestea au un conţinut ridicat de clorură de sodiu deoarece s-au format pe locul unor vechi exploatări de sare.
Designul Salinei de la Turda îmbină armonios elemente aparent discordante, lemnul şi oţelul, reprezentând astfel modul în care trecutul şi viitorul, tradiţia şi modernismul se contopesc pentru a da naştere uneia dintre cele mai frumoase atracţii turistice din România.