Despre întemeierea actualei biserici evanghelice din Feldioara există
mai multe opinii. Majoritatea însă exprimă un punct de vedere comun:
biserica a fost înălţată de coloniştii saşi, după plecare teutonilor în
incinta fortificată a sediului central al cavalerilor, prin alipirea
capelei pe latura estică a vechii construcţii.
Astfel, bolţile celor 3 nivele iniţiale ale clădirii au fost dărâmate
şi s-au realizat deschideri laterale dinspre nava centrală către cele
laterale.
Prima biserică ridicată de saşi în Feldioara a fost distrusă în
timpul primei năvăliri a tătarilor în Ţara Bârsei în 1241. Urme ale
acestei construcţii s-au găsit atunci când s-a săpat fundaţia casei cu
nr. 75. Odată cu sosirea pe aceste locuri a unui nou val de colonişti
saşi, spre sf. Sec. XIII, comunitatea săsească se întăreşte şi
construieşte a doua biserică pe la 1280. Aceasta a fost ridicată în
interiorul perimetrului întărit de fortificaţia teutonilor.
Primul nume purtat de biserică a fost Helig Kreuz Kirche, adică
Biserica Sfintei Cruci. Însăşi forma ei era aceea a unei cruci latine,
cu axa centrală mai lungă decât cea a braţelor laterale. Mai apoi,
biserica este închinată cu Sfintei Maria. Primul document în care este
numită astfel datează de la 1447 şi aminteşte faptul că Iancu de
Hunedoara donează bisericii veniturile unei mori de pe Homorod.
Construcţia a suportat lucrări de refacere si modificare în urma
distrugerilor suferite, în timpul altor năvăliri ce a străbătut ţinutul
şi a cutremurului de la 1838. Fiecare etapă în care s-au făcut aceste
intervenţii asupra construcţiei poartă amprenta epocii respective,
astfel că – deşi stilul dominant al construcţiei este goticul târziu –
se mai pot remarca elemente caracteristice ale stilului romanic, a cărui
influenţe se manifestau încă în momentul începerii construcţiei.
Basoreliefurile care împodobesc construcţia amintesc de maniera
decorativă caracteristică cistercienilor – ordinul monahal care a fost
prezent aici după 1240. Scenele sculptate semnifică lupta dinter Rău şi
Bine. Aceste decoraţiuni se numesc Bestiarii. Pictura bisericii datează
din sec. XVI dar tabloul central al altarului a fost realizat în sec.
XIX de pictorul braşovean Friederich Miess. Acesta prezintă scena
biblică a videcării leprosului de către Isus.