Nu departe de confluenţa fostului râu Bistriţa (astăzi zăgăzuit de marele Baraj al lacului Izvorul Muntelui) şi râul Bicaz, pe un teren mai ridicat, lângă şoseaua Piatra Neamţ - Vatra Dornei se află biserica Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, din parohia Oraşului Bicaz.
Aici, călugărul Damaschin Neagu, a construit la inceputul sec. XVIII un schit de lemn, pe malul drept al Bistriţei. Astăzi, acest deal îi poartă numele. Acesta a funcţionat o perioadă ca schit de călugări, apoi ca schit de maici. După o sută de ani, în anul 1821, în timpul lui Mihail Sturza, cu blagoslovenia Mitropolitului Veniamin Costachi, pe locul vechiului schit, s-a construit actuala biserică, din piatră, în formă de cruce, ulterior adăugându-i-se pridvorul. Primul ctitor a fost părintele Ioan Duhovnicul, ajutat de preoţi vrednici precum pr. Teodor, pr. Ioan, pr. Neculai, pr. Gheorghe şi de dascălii Constantin şi Ioan.
Pisania exterioară de pe peretele nordic, având dimensiunea 0.70m x 0.80m, are următorul conţinut (scris cu litere chirilice): „Acest sfânt locaş s-au zidit în zilele Domnului Mihail Sturza voievod, cu blagoslovenia preasfinţitului Veniamin (Costachi), cu osârdia şi osteneala părintelui Ion Duhovnicu şi preotul Teodor de agiutor. Preot Ion – ctitor, preot Niculai – ctitor, preot Gheorghe – ctitor, Deacul Constantin – ctitor, Deacul Ion, Trifon – ctitor şi a tuturor miluitorilor. S-au sfinţit la anul 1837, noiembrie 8. Simion PetreaGhilanu fost ziditori.”
Actuala biserică, începută a fi construită în anul 1821, a fost terminată în anul 1837, aparţinând de Mănăstirea Bistriţa, până la anul 1864, când a devenit biserică „de mir” a comunei Bicaz.
Construcţia este din piatră şi cărămidă, cu ziduri groase şi contraforturi, având o singură turlă, unde se află şi locaşul clopotelor. Primul clopot de 85 kg este din anul 1791, iar al doilea de 210 kg este din anul 1845, fiind instalat în timpul păstoririi preoţilor Ioan Pop şi Gheorghe Vorvizi. Până în anul 1900, s-a mai pus în turlă un clopot mare de 300 kg.
Dintre cele mai importante lucrări de restaurare, amintim:
- Adăugarea pridvorului în anul 1924;
- Acoperirea cu tabla zincată a întregii biserici în anul 1936;
- După 1960 s-a pictat interiorul bisericii, ce a fost refăcută în timpul preotului Butnaru Ioan (1972-1979), când s-a pus marmură în biserică, construindu-se şi casa de prăznuire.
În intervalul anilor 1994-2002, au fost întreprinse lucrări de reparaţie capitală, ce sunt înscrise în pisania din pridvorul bisericii: „Cu voia Tatălui, cu lucrarea Fiului şi cu săvârşirea Sfântului Duh, s-au terminat lucrările de reparaţie capitală consolidare şi pictură la biserica Sfântul Gheorghe – Bicaz, începute în anul 1994 prin osteneala şi sub directa îndrumare şi supraveghere a părintelui paroh Gheorghe Mihalache, preot II fiind Cărpuşor Stelian. Lucrările au constat în: refacerea totală a acoperişului bisericii de către meşterul Racheriu Lazăr din Oglinzi-Neamţ, tencuieli exterioare în praf de piatră, alimentare cu gaze naturale la sobe, tencuieli exterioare, pictură din noi în tehnica fresco, executată de pictorul Constantin Ciupercă cu ucenicii Irinel şi Iulian; dotarea bisericii cu catapeteasmă nouă, iconostase, mobilier, lambriu, uşi la intrare, executate de sculptorul Gheorghiţă Ursu din Cracăul Negru, lucrări de drenaj în jurul bisericii. Veşnică recunoştinţă şi pomenire tuturor ctitorilor şi binefăcătorilor Sfintei Biserici, membrilor Consiliului şi Comitetului Parohial, conducerii S.C. Moldocim S.A. (Director N. Sălăgean). Slujba de resfinţire a fost oficiată de către Înaltpreasfinţitul Părinte Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în fruntea unui numeros sobor de preoţi. Anul mântuirii 2002, septembrie 22.”