În decursul secolului al XVIII-lea, din cauza expansiunii catolice, mulţi ardeleni s-au refugiat şi s-au aşezat cu gospodăriile în satul Audia. Din această perioadă datează şi prima biserică din Audia, construită în stil ardelenesc din bârne de lemn, având hramul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, şi pictată de pictorul Ion Zugravu, ardelean stabilit în satul Răpciuni, comună Ceahlău.
În 1829 biserica a fost renovată de către preoţii Vasile Bătrânul, zis Prundeanu şi Neculai Sachelarie. Astăzi această biserică nu mai există, ea fiind desfăcută în anul 1946, după ce fusese complet ruinată de un obuz căzut în timpul războiului. Pe locul unde a fost Sfânta Masă a fost construit un soclu din piatră acoperit cu un baldachin din lemn. De la vechea biserică se mai păstrează şi azi cărţi du cult, câteva icoane şi câteva străni din lemn de brad şi tei.
În anul 1900, consiliul parohial în frunte cu preotul paroh Ioan Pântescu au hotărât să înceapă construirea unui nou locaş de închinare, alături de biserica veche, locaş ce va păstra hramul Sfinţilor Aposoli Petru şi Pavel, la care se va adăuga al doilea hram, cel al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iaşi.
Aşadar, lucrările de construire a bisericii au început în anul 1900 şi s-au finalizat în anul 1918. Ctitorii noii biserici sunt preotul paroh Ioan Pântescu dimpreună cu enoriaşii parohiei. Trebuie să menţionăm faptul că în pomelnicul ctitorilo, ce se păstrează până astăzi, sunt trecuţi şi regele Ferdinand dimpreună cu regina Maria şi fiii lor.
Lucrările de construire a noii biserici au fost încredinţate meşterulu macedonean Petrea Cristea dimpreună cu ucenicii lui. Biserica este zidită din piatră, în formă de cruce, având ferestre largi şi înalte, absidele laterale încăpătoare şi bolţile în formă semicilindrică sprijinite pe zidul lateral.
Acoperişul a fost iniţial din draniţă, apoi din tabla zincată, având o turlă octogonală pe naos şi una mai mare în formă paralelipipedică cu patru ferestre pe pridvor, turlă ce serveşte de clopotniţă.
Dimensiunile bisericii sunt impresionante, având in vedere numărul mic de locuitori ai parohiei din acea vreme (circa 60 de familii), ceea ce arată extraordinara lor putere de dăruire şi jertfelnicie. Astfel, biserica are o lungime de 32 de metri, lăţimea de 8 metri (12 metri la absidele strănilor), şi înălţimea de 30 metri la turlă. Planul bisericii este cel specific bisericilor ortdoxe, adică pridvor, pronaos, naos şi altar.