Biserica ortodoxă este situată în partea de sud a localităţii
Feldioara. Este o construcţie în stil gotic cu elemente bizantine.
Influenţa bizanţului provine din sudul Carpaţilor şi are ca element
principal pridvorul ce precede pronaosul.
A fost edificată în secolul al XVIII (1788) în timpul împăratului
Iosif al II-lea de Habsburg. Pictura originală exterioară a fost
acoperită de o zugrăveală recentă, păstrându-se stilul si elementele
originale.
Stăpânirea austriacă a interzis ortodocşilor, după 1690, dreptul de a
ridica biserici. Numele împărătesei Maria Terezia se leagă de prigoana
lansată asupra românilor ortodocşi în încercarea de a-i catoliciza. Sute
de mânăstiri şi biserici au fost distruse, preoţi şi călugări au fost
ucişi pentru că rezistau ordinului împărătesc, dar românii din ardeal
şi-au apărat mai bine de un veac credinţa, iar când Iosif al doilea a
ridicat prigoana, biserici şi mănăstiri noi au fost ridicate în satele
transilvănene.
Negustorii din Scheii Braşovului au sprijinit construcţia lăcaşelor
de cult în toată Ţara Bârsei. De aceea, în pisania de deasupra uşii
Bisericii Ortodoxe din Feldioara este amintit anul construcţiei – 1878 –
şi numele negustorului scheian Ioan Ioanovici Marcus.
Prima biserică ortodoxă din Feldioara a fost construită din lemn şi
se ştie că exista în sec. XVII, fiind ridicată pe la 1700, pe locul
căruia astăzi i se spune „La Bisericuţă”. După Edictul de Toleranţă, de
la 1781, prin care se acordă libertatea religioasă populaţiilor
necatolice, negustorii români din Scheii închină această biserică
Sfântului Ioan Botezătorul.
Clopotul a fost şi el donat de Mihai Vilara, un alt negustor scheian.
Ca element caracteristic al acestei construcţii se remarcă pridvorul
deschis aflat înaintea uşii. Acesta este socotit o influenţă certă a
modului constructiv de ridicare a bisericilor din Ţara Românească.
Stilul general al construcţiei amplasate în SV localităţii, poate fi
caracterizat ca şi gotico-bozantin. Structural, biserica respectă
împărţirea clasică – pronaos (tinda femeilor), naos (încăperea mare) şi
altarul despărţit de naos prin catapeteasmă.
În realizarea diverselor elemente constructive ale bisericii, se
remarcă influneţe balcanice, mai ales sârbeşti. Acestea se datorează
faptului că la acea dată bisericile din Transilvania erau arondate
Mitropoliei Ortodoxe Sârbeşti de la Carolivtz. Se ştie că biserica a
fost pictată de preotul Dimitrie Martinovici, însă picturile originale
nu s-au păstrat.
În sec. XVIII şi XIX, biserica a fost întreţinută cu sprijinul
donaţiilor generoase ale unor familii din sat care, pe lângă bani, au
oferit pământ sau alte proprietăţi. Unele dintre donaţii au fost făcute
pentru a sprijini, prin îngrijirea bisericii, copii orfani sau nevoiaşi
din sat. Despre o parte din aceste donaţii s-au păstrat informaţii
precise până în ziua de azi.